Pink: scrii asa de rar aici...
Margareta: scriu in alte parti
Pink: de fapt tu nu iubesti poezia cu adevarat, poezia doar te ajuta sa te expui. ca o brosa de aur cu pietre sclipitoare pe umarul tau
Margareta: crezi tu asta? nu stiu ce sa zic
Pink: Poetul traieste doar pentru poezia sa...
Margareta: ei .. eu nu pot face asta
Pink:vezi!
Margareta: ai dreptate. eu traiesc mai mult pentru dragostea altora. niciodata nu e deajuns. si niciodata nu e o reteta prin care sa o obtii. se stie: poti fi pe cat posibil bun, poti incerca asta, si oamenii nu-ti vor raspunde neaparat la fel... si foarte ferm, foarte ferm cineva zice: esti singura. vei muri singura. ii raspund mereu: stiu. chiar stiu. dar nu ma pot abtine sa nu caut oameni care sa fie buni cu mine.
Pink: iar treatalizezi... dai din maini .. esti cabotina